Le scurpèlle - Monteroduni

Monteroduni
Linea
MONTERODUNI TRA ANTICHITÀ SAPORI E CULTURA
Monteroduni
Vai ai contenuti
Le scurpèlle

Suò fatte re pascta sencèra e genuìna,
pascta re sciòre re rane sulìna.
Suò fatte re pascta che sa re suròre,
pascta benerétta da nostro Signore.
Suò profumàte! ... Suò cruccarèlle!
Magnàte, vuagliù, scte bbelle scurpèlle!
Come suò calle! ... Come suò bbone!
Magnàte, vuagliù, nen sctann’a raziòne.
Verìsce rènt’all’arca quante ce ne sctanne:
ce ne sctanne pe’ tutte, fine a Caperànne!
Longhe, corte, derìtte, a turceniéglie
… ce ne sctanne pure pe’ re puveriéglie.

A Menterrùne vale sempe scta tradeziòne bbella:
pe’ nu nen è Natale sénza ‘na scurpèlla.

Domenico Ciocca




Scurpèlle di Monteroduni

A Natale a Menterrùne ce scta ‘na tradeziòne
che dura ra mill’anne, zénza ‘nterruzione.
E’ ‘na tradeziòne pe’ nu tra le cchiù bbelle:
rént’a ogne casa ce fanne le scurpèlle.
Ru zzirre è già chine e addòra re vuliva,
passata la Cuncetta, Natale fiènne, fiènne arriva.
E pure le léna suo’ pronte a pacchetelle,
pe’ l’ària già ce sènte r’addòre re scrurpèlle!

“Pozza resòrie, Sante Martìne”!
“Pozza resòrie” rice mammarella
e benerice la pasta rente a la mesella.
“Crésce, ... crésce”! Alluccca na vagliuncela.
“Crésce, ... crésce a viscta r’uòcchie.”
“Mena mo’, nen re fa re maluòcchie”!
“La pascta è remenùta!” Sentenzia mammarella.
E cuntenta l’accaleca che ru rite,
rént’a nu lenzuòre ch’addòra re pulìte.

Tata attizza, ‘nfarìna mammarèlla,
l’uòglie già frìe rént’a la tièlla.
Com’a serpùcce ‘ncopp’a ru tavurìglie
mamma l’allòlla, le frìe tatìglie.
Zia le ‘mbila e cumenza la fescta,
le scola, le ‘uarda, e ne riegne na cescta.
Re vuagliùne c’azzécchene chiàne chiàne,
zompene cuntiente e vàttene le mane.
Rice la zia, mèntre la piglia…
“’Uardàte quéscta:... a ‘na trumbétta assumìglia!”
“A me ... a me - respònne Giuliétta -
ca mo me la sòne, scta bella trumbetta!”

“E ‘uarda quéscte dduie, atturcenàte a cor’a core,
… pàrene dduie serpùcce che fanne all’amòre!”
A me ... a me - respònne Pinùcce -
ca mo l’acconce ie scte bbelle serpùcce!...”
“Che bbèlla quést’ata …
me pare ‘na stella cumèta!
“Me serve pe’ ru presèpie - responne Mariànna -
quèscta la métte ‘ncopp’a la capànna!”
“Ohi mamma, ohi mamma, ... ‘uarda quella.”
“Meracule, meracule, … pare na pecurella.”
“Chiù belle re quescta nen ne puonne menì chiù!”
“…E allora la repunnéme pe’ Bambine Gesù!”
“ Che festa! ... Che gioia! ... Che tutte ru core!
... Benericela! ... Accettala! O Salvatòre!”

© 2010 - 2021  Monteroduni tra Antichità Sapori e Cultura
Attività e dintorni
Artisti
Poesie e Tradizioni di un Paese

MONTERODUNI

Torna ai contenuti